Mergi la spinning de două ori pe săptămână ca să te transformi. O oră de energie pură și muzică bună sub bagheta dirijorală a inegalabilului George Cristian Dumitru te va face să crezi că poți și că meriți să trăiești sănătos.

Pentru mine, acesta este antrenamentul perfect. După o oră simt cum bateriile s-au încărcat la 100% și pot înfrunta plin de energie ziua. Nu e glumă, pe bicicletă îmi vin multe idei și cheful să dau drumul la treabă. Dacă vei combina antrenamentul cu mese de bun simț și un somn de 7-8 ore pe noapte o să ajungi la forma pe care o dorești. Nu te amăgi cu promisiunea că vei fi în formă în 30 de zile cum spun unele reclame. După o viață în care ți-ai bătut joc de corp și de sănătate, trebuie să fii onest și să admiți că rezultatele serioase vin după cel puțin 6 luni, un an. După doi ani poți să ai pretenția să spui că mergi regulat la sală și ești cu adevărat în formă. Eu mai am încă un an și jumătate până acolo. După care poate alergăm la maraton…

După un regim pe bază de stress extrem și mâncat prost am slăbit în 2008, 14 kilograme. Am început să urc apoi, dar m-am redresat cu Herbalife, mulțumită lui George Ciocodeică, despre care am mai scris în pagina “băiatului subțire”. Din nou stress-ul și o bacterie nenorocită – helicobacter piruli – m-au trântit apoi la pat cu o gastrită. Am mai spus-o, nu este de vină regimul de masă Herbalife.

Mi-am revenit, m-am tratat și am scăpat de gastrită în 2009. Mi-am reorganizat regimul de masă și de viață, cât decât, însă kilogramele s-au adunat pe motiv de… poftă. Cu Herbalife trebuie să menții programul și să îl întreții. Eu sunt însă un pofticios, o recunosc. Așa am ajuns până în septembrie la pragul obezității. Din nou. Așa că am ales singura cale pe care o știam sigură. Antrenamentul fizic.

În februarie 2010, dupa cinci luni de sală, sunt un alt om, fără să exagerez. În pielea mea, mă simt în sfârșit bine și nu (prea) vinovat când mănânc, pentru că sigur voi arde poftele ocazionale la sală. Ultimul set de analize complete au ieșit aproape perfect. Am acum colesterolul și trigliceridele unui bebeluș, așa spune doctorița mea de familie.

Pentru felul în care arăt acum pe sticlă, energia și turația motorașului din cap, trebuie să îi mulțumesc mai întâi lui George Cristian Dumitru, cel mai bun antrenor personal pe care l-am întâlnit, profesor de sport cu patalama, specialist de pregătire pentru diferite discipline și chiar antrenor de gravide. (Pun pariu că nu știați că și gravidele pot și trebuie să facă mișcare.)

Să te extenuezi cu speranța că vei slăbi e o prostie, pentru că nu vei reuși decât să te obosești. Aici intervine profesionistul foarte bine pregătit. L-am rugat să sintetizeze în câteva linii ce este important să faci în sală. Dacă vi se pare interesant o să detaliem programul de antrenament, alimentație etc.

Nu obișnuiesc să propun meșteri, mecanici sau alte feluri de meseriași, însă pe George vi-l recomand din toată inima dacă sunteți în stare să vă urniți din fotoliu până la sală. De acolo vă preia el și dacă faceți ce vă spune, sunt convins că puteți începe o transformare care să vă facă mândri de voi înșivă. Unde mai pui că momentul este perfect. Prețurile au scăzut la jumătate în majoritatea sălilor și poți ajunge să te antrenezi cu bani puțini.

Îl găsiți astfel:
George Cristian Dumitru – antrenor personal
email: crisgeodumitru@yahoo.com
mobil: 0722.622.122

www.buhnici.ro – 2010 preview from George Buhnici on Vimeo.

Asta după ce schimbasem toată garderoba, nu neapărat din plăcere ci de nevoie pentru că la pantaloni coborâsem de la măsura 36 la 32, iar la sacou de la 52 la 50. Adică din XL devenisem un preafrumos M. Vechile haine semănau de acum a halate şi salopete prin comparaţie cu noua siluetă. Le-am dăruit ca o promisiune că nu voi mai avea nevoie de ele. Şi apoi, de ce să nu recunosc, după câţiva ani în care hainele „o idee” mai largi trebuiau să acopere defectul, acum aveam cu ce să mă prezint.

Problema este că tricoul galben nu a avut decât o perioadă scurtă de glorie, însă şi hainele mai nou începuseră să mă strângă. Nu intraseră ele la apă, ci eu în dulciuri şi mâncare. Şi cum nu am timp de sală… Chiar nu am, să nu credeţi că sunt chiar aşa de leneş, aşa că am revenit în biroul lui George Ciocodeică. Nu m-a dojenit, oricum nu mai avea de ce, pentru că eram deja dezamăgit. De mine însumi.

De două săptămâni am revenit la program. Uitasem cât de greu este în primele patru zile cu foamea şi poftele. Unde sunt Snickers-urile şi Twix-urie zilnice de pe la 4 aşa…, sandwich-urile cu pâine albă şi câte un Meltz din când în când? Exact ce credeam că va trece „pe sub radar” şi nu se va pune, s-a pus. Rău.

Aşa că, deşi a început sezonul reducerilor, mă văd pus în faţa unei încercări duble. Să îmi salvez silueta şi garderoba achiziţionată în ultimul an. Nu de alta, însă nu ştiu dacă m-aş mai suporta la 94 kg şi nici să schimb din nou hainele nu îmi permite bugetul.

Am revenit, vă spuneam, pe programul Herbalife construit de George C. şi acum, după două săptămâni am primele rezultate. Am închis ultimul nasture de la pantalonii scurţi şi mi-a dispărut guşa. Vă mai ţin la curent!

La final, trebuie să fac o precizare. În decembrie, la două luni după ce finalizasem prima tură a programului, am făcut o gastrită şi am fost la un pas de ulcer. Câţiva amici au pus-o pe seama produselor de la Herbalife pe care le luam. M-am interesat dacă este posibil aşa ceva şi după investigaţii amănunţite, unele chiar scârboase (endoscopie) am aflat că de vină sunt tot eu. Stress-ul accentuat de pe sfârşitul anului şi un reflux gastric (plus o diskinezie biliară) combinate cu mâncatul rar şi aiurea m-au dus în vizită la medic. Cel mai probabil, dacă eram în program la momentul acela, nu aş fi avut probleme, pentru că fibrele din shake şi ce mai e pe acolo ar fi dat stomacului ceva de „ronţăit” şi l-ar fi pansat când se autoflagela.

Am sa descriu in cateva randuri cum a inceput totul cu programul de control al greutatii pentru George Buhnici.

Eu l-am cunoscut pe George in urma cu 2 ani si jumatate, cand a folosit si atunci programul de alimentatie  echilibrata pentru controlul greutatii. Atunci a slabit 6 kg intr-o luna dupa care a mancat asa cum i-a placut :D (adevarul este ca un program de lucru ca al lui George nu-ti poate permite sa mananci ordonat) si in timp a acumulat atat ceea ce slabise cat si ceva peste.

A trecut vremea si am reluat legatura, asa cum spune George, cei din jur au observat ca nu este ok ceea ce se intampla si ca este cazul sa faca ceva (“ca să arăt şi eu a om – după cum ar spune fratele meu“).

Lucrurile au inceput asa:

In 29 – 30 August l-am invitat pe George la mine la cabinet pentru a sta de vorba. El a venit in idea de a sta 5 minute si totul a dus la o consultatie de cca o ora, timp in care i-am dat toate informatiile despre alimentatie, alimentatia moderna, nutritie, informatii nutritionale despre profilul lui personal. Pe scurt, l-am ajutat sa se cunoasca pe el, sa-si cunoasca propriul organism si dupa aceasta el a hotarat ca vrea sa inceapa un program de alimentatie  prin care sa-si poata controla greutatea.

Eu i-am spus ca-l pot ajuta sa slabeasca si apoi sa se mentina, atata vreme cat el va respecta un program ordonat de mese si un program de alimentatie in care sa nu manance ca si pana acum, deoarece programul dezordonat de mese a facut sa ajunga cu un surplus bunicel de kg.

Am stabilit programul si in ziua de 1 Septembrie a inceput cursa impotriva kilogramelor.
Programul  consta in a manca trei mese /zi la un interval de 5 – 6 ore intre mese, iar la masa de pranz, care este cu alimente normale, sa nu fie foarte consistenta.

Inainte de a face programul zilnic am facut calculele personalizate si am determinat RATA  METABOLICA (capacitatea de ardere  a kcaloriilor de catre organismul lui George in stare de repaus) am determinat necesarul zilnic de PROTEINE. In mod normal organismul fiecaruia are nevoie de o anumita cantitate de proteine: o persoana cu o activitate sedentara are nevoie de 1g de proteine/kg de greutate, o persoana cu o activitate medie are nevoie de 1g si ceva, pana la 1,5g de proteine/kg de greutate zilnic, iar  persoanele cu o activitate fizica sustinuta, sportivii… au nevoie de pana la 2g de proteine/zi.

Deci am facut toate calculele si am stabilit programul zilnic de consum.

Programul il ajuta pe George sa se alimenteze, sa nu faca foame si sa slabeasca echilibrat. Programul contine salate din plante sub forma de tablete, pudra din care se prepara un shake delicios (sunt 5 arome de capsuna, vanilie, capucino, ciocolata si fructe tropicale) si ceai, care ajuta la accelerarea arderilor si suplimenti pentru o alimentatie foarte echilibrata.

Urmatoarele informatii in curand.

Primesc deja reacţii pozitive de la toată lumea, în special de la fete… Dintre toate, una mă încântă însă cel mai mult. Mama spune că sunt din nou băiatul pe care îl ţinea minte, iar asta m-a înduioşat şi mă motivează. Mai încercasem să slăbesc, însă niciodată nu m-am ţinut aşa bine de treabă. Începusem să cred că nu sunt în stare să îmi disciplinez corpul. Poate fi o senzaţie urâtă să ajungi la concluzia că voinţa nu mai ascultă de creier.

Astăzi deja, burta nu mai este evidentă, fără să mă străduiesc să o ascund. Port haine care până de curând nu m-ar fi avantajat, trei sferturi din perechile de pantaloni îmi sunt largi şi nu mai pot fi purtaţi. Deasemenea o parte din cămăşi. Voi fi nevoit să încep să schimb garderoba, însă nu regret nici o secundă acest lucru.

Din păcate, ce se vede nu vine facil. Nu este atât de uşor programul lui George. Să vă explic. Iau de trei ori pe zi – dimineaţa, la prânz şi seara trei rânduri de câte 6-7 pastile împreună cu două pahare de apă, înainte de masă cu 30 de minute. Dimineaţa şi seara, masa este o băutură făcută din câte trei linguri de mixturi de fribre, proteine şi lapte semi-degresat pe care le amestec. La prânz mănânc normal, dar evit grăsimile, dulciurile, excesul de pâine şi nu mănânc să umflu burta.

Merg pe încredere că nici prafurile şi nici pastilele nu sunt chimicale ordinare, însă îl voi lăsa pe George să vă detalieze ce reprezintă fiecare. Ideea este că pastilele te pot înrgreţoşa până te obişnuieşti să le dai peste cap. Nu au vreun gust ciudat, dar senzaţia de multe pastile pe gât poate fi deranjantă pentru unii. Te saturi rapid şi de gustul băuturii, deşi a mea are gust de vanilie, iar mie îmi place vanilia. Este oarecum echivalentul unor biscuiţi storciţi complet în lapte, până când totul ajunge un fel de pastă lichidă. Când mi-e foame, nu mai contează gustul şi ajunge aproape să îmi placă. M-am cam obişnuit de acum. Cel mai greu este însă cu una dintre pastile. O să îl rog din nou pe George să detalieze. Vorbesc despre Total control sau Thermo complete, aşa cum scrie pe cutie. Extractele din ea îmi dau o tensiune artificială şi o stare de agitaţie uneori, mai ales când nu sunt bine odihnit. Am înţeles că sunt acceleratoare ale metabolismului şi că ajută la topirea grăsimilor, însă uneori trebuie să fac eforturi să mă calmez în situaţii mai stresante. Şi cum am parte de destule lucruri de genul acesta în ultima perioadă, e greu. Le iau totuşi cu gândul la scop. Am făcut însă o pauză la Thermo complete în week-end după ce m-am sfătuit cu George şi am simţit că lucrurile au revenit la normal.

Nu vă pot oferi noile dimensiuni şi kilograme pentru că pur şi simplu nu m-am cântărit de când m-am apucat de program. Cred că e mai bine aşa şi o voi face alături de George, aşa cum am stabilit după care voi reveni să vă spun.

Cât despre tricoul galben, l-am probat şi deja îmi vine aproape perfect. Încă puţin…

Prietena mea, Teo Trandafir spunea frumos pe vremea când încă se mai străduia. Ceva de genul… “Ce rost are să mănânci ca să te bucuri o jumătate de oră că eşti sătul şi să trăieşti tot restul zilei cu jena şi vina de a fi gras.”

Aşa că, de dragul celor mai frumoase lucruri din viaţa mea, care sper că nu s-au întâmplat încă, pornesc la drum. Iată dimensiunile mele valabile până la data 01 septembrie. De mâine vă povestesc ce program de slăbit urmăresc începând de luni, cum mă afectează şi ce părere am despre tratamentul lui George Ciocodeică.

La propunerea prietenului meu, George Ciocodeică, încep de azi, 1 septembrie 2008, un program de slăbit care ar trebui să îmi readucă forma şi auto-respectul de acum câţiva ani. L-am avertizat că stilul meu de viaţă nu îmi permite mai mult de o masă decentă pe zi. A acceptat provocarea şi mi-a promis că în două luni voi putea purta tricoul galben mulat care stă acum cuminte în dulap.

În pagina – Buhnici, băiat subţire – vă voi arăta paşii pe care îi fac spre corpul pe care mi-l doresc. Poate măcar aşa mă ţin şi eu de treabă…