Categoria: Comentarii & discuţii

De acord cu tine, Florin!

De cateva momente s-a terminat emisiunea PROMOTOR. Cred ca e prima emisiune
pe care o vad de la cap la coada in ultimul an. Sunt foarte revoltat de un
aspect pe care il observ la multe emisiuni cu masini din romania si alte
emisiuni in care apare un sofer conducand. LIPSA CENTURI DE SIGURANTA la
sofer. Toti soferii nu au centura pusa. Chiar si dl PR-is CIOCAN de la
Poliatai capitalei conducea un JEEP fara centura. Oare se sesizeaza colegii
lui si ii dau o amenda? Nu cred. Pentru ca in Romania centura e pentru
fraierii care isi pun gume de iarna, care semnalizeaza orice schimbare de
banda, care nu parcheaza cu avariile, care nu merg cu faza lunga tot timpul.
Ce exemplu dau emisiunile din Romania daca toti soferii nu au centura pusa?
Cred ca iti dai seama ca ma uit la TOP GEAR si FIFTH GEAR( care nu mai
e,pacat!). Acolo toti soferii au centura pusa chiar daca sunt pe circuite de
viteza, pe off-road sau in parcare. La un moment dat a fost scandal in UK
pentru ca intro emisiune TG apare JC conducand un MB CLK 63 AMG BLAK SERIES
peste linia continua. Si-a cerut scuze. Te rog sa ii iei masuri si sa faci
cercetari pe tema aceasta, si in primul rand sa ii comunici frumoasei de la
PROMOTOR sa isi avertizeze invitatii sa isi puna centura.
Multumesc.

PS: Să știi că eu folosesc centura de fiecare dată, chiar și în rarele ocazii în care înregistrez la volan. Dacă asta te consolează măcar parțial…

In timpuri complicate cei cu adevarat isteti razbat si, mai mult decat atat, pun ban pe ban, fara sa faca inca si avere. Intra in aceasta categorie selecta si bloggerii.

Invitaţia de a face parte din “Comunitatea Gândul” mă onorează, aşa că de azi mă veţi putea citi şi pe noul www.gandul.info, site ce va fi relansat în noua prezentare grafică începând de la ora 21.00 a zilei de 28 februarie 2010.

Să fii pe publicat pe acelaşi site cu oameni precum CTP-ul impune un salt de calitate sau măcar un efort în acest sens. Promit că voi încerca să scriu mai bine, mai original, mai corect! Tot înainte, să blogărim cu spor!

———————————

“Periferia s-a mutat în centru”

Cel puţin asta îmi spune taximetristul care mă aduce acasă. „Dom’le, la mine în bloc au dispărut seringile, au făcut ăştia curat în cartier şi e aşa linişte seara, de zici că stăm în Primăverii!” Credeam că peste tot lucrurile s-au stricat de când cu criza, că nu doar în buricul târgului există drogaţi, alcoolici, boschetari şi nesimţiţi care urinează, beau, îşi injectează doza în gangul greu mirositor.

Şi atunci mă întreb, a ajuns totuşi Rahova etalonul decenţei urbane?

Acum o săptămână, în noaptea de duminică spre luni, când puneam cu forţa geana de sus peste cea de jos, mi-am primit răspunsul. „Clanc” a făcut uşa de la intrare, iar zgomotul a semănat în liniştea amăgirii somnului meu cu focul unei arme care dă startul la Olimpiadă. Aşa că am ţâşnit din perna-blocstart şi am fost în pragul garsonierei peste 10 secunde. Cu bastonul metalic tremurând în mână, speram că am visat prost, dar stăteam încordat pentru orice. Urmele proaspete ale tălpilor de bocanci pe preşul casei, umezite în bălţile din faţa blocului mi-au confirmat că îmi venise rândul să fiu încercat de hoţi. Norocul meu că eram acasă. Norocul lui şi al meu că a fugit.

„112, ce urgenţă aveţi?” Am hotărât că nu voi fi intimidat precum vecina de la şapte, care nu a mişcat în front când hoţii i-au furat live vecinului meu, jandarmul, bicicleta legată cu un lanţ gros şi inutil de caloriferul din scara blocului. Am ieşit între timp afară, dar nu am văzut pe nimeni. Poate că s-a ascuns prin bloc. În 13 minute şi 20 de secunde îmi bat la uşă doi sectorişti. „Păi şi ce vreţi să facem noi acum?” Într-un fel îi înţeleg şi refuz să mă revolt împotriva blazării lor. Par înfriguraţi, sătui de patrulat pe un salariu jenant, plictisiţi de aceleaşi speţe repetate noapte de noapte. Oricum, încă un jet de adrenalină declanşat de un acces de furie civică m-ar ţine treaz până dimineaţă, când dealtfel trebuie să plec proaspăt spre uzină.

„O lanternă aveţi, ca să aruncăm o privire prin bloc?” Mă abţin să nu râd nervos ca să nu îl jignesc/umilesc pe poliţistul, care orbecăie prin tura de noapte. I-aş face-o chiar cadou dar nu vreau să creadă că îl umilesc, din nou… Revine după şapte minute. „Nu am găsit pe nimeni. O să mai vedeţi din astea! Cu situaţia asta economică şi legile astea, nu avem ce să le facem nici dacă îi prindem… ” Le mulţumesc că au bătut drumul, că poate o să mai fiu nevoit să îi chem prea curând. Doar stau în centru, kilometrul zero al Bucureştiului şi al României.

Universitate, Magheru, Romană au ajuns teritorii ale unor lilieci tare urâţi. Bulevardul este bântuit de figuri schimonosite de sevraj de îndată ce se întunecă. Iar de când zilele sunt scurte, iar nopţile de iarnă lungi, curvele fac ture duble în spate la Scala de unde le gonisem cu camera TV şi jandarmii prin 2004. Vânzătorii de droguri, reciclaţi în distribuitori de „plante aromatice”, prosperă, mai ales după interzicerea „magazinelor de vise”. Clienţii de „Special Gold” trag de banii femeilor la bancomat, smulg telefoane, genţi, lănţişoare. Aşa că, da, înţeleg că acesta este doar începutul.

Îmi mulţumesc că nu m-am zgârcit la calitate şi grosime. Uşa mea de la intrare e solidă şi prinsă în zidărie. I-am pus şi două yale cu amprentă destul de scumpe, deşi am învăţat de la specialişti că 90% din spargeri nu se dau la butuc, ci la tocul uşii. Cu un depărtător ca un cric, absolut silenţios, hoţii nu mai trebuie să fie şpringari pricepuţi. Uşile metalice chinezeşti, turceşti, vaporeşti cu tablă prea subţire cedează într-un minut. Ştiu chiar un filmuleţ rizibil pe YouTube cu o fetiţă de 7 ani, care taie o astfel de uşă cu desfăcătorul de conserve.Cum 95% dintre uşile acestea metalice sunt prinse în spumă poliuretanică, munca infractorilor devine sport aerobic.

Aşa că am mai pus afară un reflector cu senzor de prezenţă şi mai urmează unul pentru întreaga curte a blocului. Pasul următor, o cameră video. Da, sunt paranoic, dar prefer aşa, decât furat! Că doar nu crede nimeni că ieşim prea curând din criză!

Avem chestiuni importante în industria auto. După ce ne-am obişnuit cu
cifrele mici de vânzări la automobile noi, acum meciul s-a mutat la
service. Nu mai contează că vorbim despre cele de marcă, privaţii de
calitate sau nea Gică, şeful unui atelier unsuros. Singurul loc unde
se mai fac bani buni, a rămas cel unde automobilistul vine de bună
voie ori silit de împrejurări. Adică la revizie sau pentru o reparaţie
mecanică ori de tinichigerie. Automobilistul român este însă precum o
domnişoară plecată la oraş îmbrăcată în rochia cea mai bună cu talia
dar şi portofelul subţire. Iar pe portofelul cel subţire se bat o
mulţime de precupeţi.

O gaşcă mare de precupeţi s-a adunat săptămâna trecută într-o sală de
conferinţă de undeva într-un hotel din cartierul Aviaţiei. Tema “mesei
pătrate”
a fost relaţia între firmele de asigurări şi service-uri. O oră şi
jumătate a deschis discuţia un domn al cărui nume nici măcar nu
contează. Citea fragmente… mai mult pe ProMotor.ro

Am oroare de fătucile şi băieţeii care au făcut sau nu o şcoală prin care au trecut precum gâsca prin apă şi au ieşit la mal consilier/specialist/asistent relaţii publice. Fiţa secolului este să fii de la PR. E în trend să poţi să stai degeaba, însă din vârful unghiei cu care tastezi pe laptop să poţi trasa imaginea sclipitoare şi spectaculoasă a companiei (de stat/privată) pe care o serveşti, cu o singură virgulă de geniu.

Până într-o zi când piarizda se opreşte din lenevit şi chiar trebuie să facă ceva.

Reporterul o sună şi îi cere o informaţie, un interviu al unui angajat, nişte cifre. Răspunde greu sau deloc că “e fraieri şi agresivi ziariştii”.

Scuzele tipice:

“1. Nu am fost în ţară. 2. Nu am informaţia. 3. Colegul nu răspunde”.

În traducere:

“1. Deşi am avut telefonul deschis pentru că eram în timpul programului nu am răspuns pentru că ştiam că vrei ceva, iar mie nu îmi place să ofer relaţii publice deşi asta am visat cînd m-am angajat. Plus că eu mai şi ies din ţară spre deosebire de tine… Dar nu irosesc roaming-ul cu toţii fraierii. 2. Nu vrem să îţi spunem adevărul pentru că ştim că îl vei folosi împotriva noastră iar o minciună cu iz de adevăr nu suntem în stare să scornim. 3. Am vorbit şi nu are chef/ are emoţii/ nu sunt în stare să îl conving pe şef să îi ordone să comunice/ nu am chef să vorbesc cu el…. etc.”

După o perioadă piarizda rămâne fără job şi se apucă de altceva. Cum ar fi să vândă abonamente de sute de euro la o sală de fitness cu bazin SF de 10 metri pe 4.

Mă minte de un an că oferta expiră peste “decât” câteva zile.

Aud tot mai multe voci care anunţă prăbuşirea de imagine a gigantului japonez. Rar mi-a fost dat să văd un croşeu mai dur şi mai spectaculos încasat de vreo marcă auto în urma unei rechemări. Vorbim deja despre milioane de unităţi aduse la service pentru o problemă care seamănă cu unul dintre coşmarurile oricărui şofer. Ca maşina pe care o conduci să accelereze dincolo de a mai putea să o opreşti în siguranţă. Cert e că nu a scăpat până acum vreun producător fără să fie nevoit să remedieze cel puţin un defect de fabricaţie după lansarea unui model, însă în cazul Toyota proporţiile sunt colosale iar tam-tam-ul seamănă mai degrabă a concert de talgere.

Simţiţi tensiunea? Vă face să vă puneţi întrebări cu privire la calitatea unei mărci despre care aţi auzit numai de bine în ultima vreme, nu-i aşa? Eu zic să ne băgăm capul în apă rece şi să spunem pentru cinci mine: „Şi totuşi…”

Hai să vedem despre ce vorbim aici. Totul începe cu un incident absolut cutremurător… mai mult pe ProMotor.ro

Mintea puţină de pe urmă a importatorului de automobile

Am avut dreptate. Deşi mi-ar fi plăcut să nu fie aşa. Puţin peste
147.000 de automobile noi vândute în 2009 în România, o cifră care ne
aruncă înapoi 7 ani pe vremea când îşi luau maşini numai cei cu banii
la saltea. Realitatea este chiar mai acră de atât pentru că au fost
înmatriculate doar vreo 115.000 de unităţi pe drumurile patriei, din
cauză că restul au fost exportate înapoi în Vest.

Nu vorbesc aici de exporturile Dacia, ci de maşini cu ani de producţie
2007-2008. După ce au îmbătrânit pe stoc în România, au fost revândute
în ţări precum Germania unde programele de înnoire a parcului auto au
reuşit să adune sute de mii de rable la reciclare şi tot atât de multe
comenzi încât până şi cele vreo 5.000 Ford Fiesta model vechi
nevândute au fost retrimise acasă, la preţ de criză.

E ca şi cum prevezi că o să pierzi nişte bani şi apoi se întâmplă.
Nici o satisfacţie! Dar mă hazardez să fac din nou pe prezicătoarea

… mai mult pe ProMotor.ro

Vă garantez că de data asta câştigăm noi, automobiliştii!

Dacă în calendarul chinez e anul şobolanului, în cel al “mogulului de service” este “anul încercării de la răscrucea terţialului”. Propun să îi spunem aşa, dacă succesiunea de cinci ani este un cincinal. Înainte să mă explic, vă propun două paragrafe scurte pentru suspans…

Să aruncăm o privire scurtă  peste cifrele reci. Ultimul an cu record de vânzări a fost minunatul şi de acum îndepărtatul 2007. 366.819 de vehicule turau pe atunci piaţa auto care duduia împreună cu economia, ca să îl parafrazăm pe premierul automobilist din acele vremuri. 2008 a fost aproape la fel de bun, cu vânzări încă excepţionale de vehicule. 324.080 în scădere cu numai -11,7%. Cei care vorbeau despre criză erau consideraţi încă exagerat de pesimişti. Banii din bănci încă foşneau prin buzunarele românilor. Exagerat de optimişti, managerii cu ochelari de cal credeau că o să le meargă cel puţin la fel de bine, în timp ce restul Europei se afunda deja în mocirla crizei.

Dacă pentru pieţele vechi şi civilizate, o scădere de 2% este un mic cataclism, iar o creştere cu 1,5% o sărbătoare naţională, frenezia a continuat la noi până spre începutul lui 2009. Abia apoi ne-am trezit. Puţin… Sfârşitul anului nu adună însă mai mult de 150.000 de vehicule vândute, cele mai multe din stocurile de cu un an înainte de care s-au chinuit să scape importatorii cu reduceri şi de 40%. Asta ca să vă daţi seama cât erau de mari deja adaosurile. O scădere de peste jumătate scutură acum bine de tot industria vânzătoare de maşini dar, surprinzător, nu asfixiază nici un jucător mare. Restructurările masive şi tăierile din costurile nesimţite sunt însă doar o gură din butelia de oxigen, care ţine în viaţă reprezentanţele. Secretul se află în spate, la service.

De aceea am vrut să vă arăt cifrele pe utimii ani, ca să înţelegeţi cât de important este 2010. Marea majoritate a maşinilor noi cumpărate de trei ani încoace… mai mult pe ProMotor.ro

Aici e ACASA

Buna! Am si eu o intrebare:Cand erai la scoala care erau materiile tale
favorite???

Sergiu

Salut Sergiu,

M-ai făcut nostalgic…

La cămin – așa se chemau pe atunci grădinițele cu program prelungit – unde mă lăsau părinții opt ore cât mergeau ei la fabrică, am descoperit că îmi place Veronica, educatoarea și “lapte-gros”. Glumesc. Mă descurcam bine și la pătrățele și cercuri dar nu îmi amintesc ce făceam cu ele. Cel mai bun eram la catapultat mazărea cu lingura.

În generală și gimnaziu am luat numai premiul 1. Pe bune. Și nici nu am fost tocilar. Până în trimestrul 2 dintr-a opta când am început meditațiile nu am tocit niciodată pentru că învățam din plăcere. Cel mai mult îmi plăceau pe atunci matematica (mai ales geometria), fizica și limbile străine adică franceza și rusa.

În liceu m-am stricat… Nu am mai luat decât premii slabe sau mențiuni. Le-am și uitat, dar am fost olimpic la chimie organică și engleză pe care le-am îndrăgit. Mi-au mai plăcut biologia și româna. Am făcut liceul la LSN în Brașov, C.D. Nenițescu pe atunci și trebuia să devin doctor. M-am răzgândit într-a 12-a și am dat la jurnalistică.

Dar asta e altă poveste…