Categoria: Comentarii & discuţii

Pasionat de pasiunea pasionaţilor de muzică bună, urmăresc cu asiduitate cele mai pasionante melodii pasionale. După succesul care mi-a marcat Crăciunul 2009* (vezi mai jos), am crezut că nimic nu mai poate fi la fel. Într-o duminică dimineaţă, adică azi 16 ianuarie, pe la ora la care ajung la muncă, aud prin liniştea bulevardului Pache Protopopescu cuvinte care străpung banalul. În faţa agenţiei de pompe funebre, un manelist pasional îşi spăla cu pasiune maşina albă. Miros pericolul, dar aleg să înregistrez cu tot cu imagine aceste sunete deosebite, care treziseră deja Piaţa Iancului şi bulevardele adiacente, acoperind chiar cântările evlavioase de la parohia din zonă. Pesemne că omul avusese o înmormântare de dimineaţă, că nu  a privit cu urechi bune aplecarea mea către pasiunea lui şi a urmat o corecţie.

Nu săriţi cu critica! Ştiu că mi-am căutat-o… Efectiv nu se face. Nu deranjezi pe (mai mult…)

Aşa se văd prin ochii reporterului proiectele de autostrăzi pentru 2011. Ce nu a încăput în cele două minute, îţi explic acum.

Treaba cu americanii de Bechtel e complicată din cauza contractului dezavantajos pentru România. Asta ni se tot spune, însă contractul a fost aprobat prin hotărâre de Guvern şi este atacabil. Atacabil ca şi cum ne-am face curaj să atac America. Ar fi tare să încercăm, că poate nu reuşim şi ne transformă în statul 53. Aşa că îi lăsăm pe americani să renegocieze singuri contractul ca să ne fure mai puţin sau, şi mai bine, să îşi găsească singuri finanţare şi le concesionăm lucrarea. Asta ar fi soluţia de bun simţ.

Pe Bucureşti-Ploieşti nu se lucrează ca să avem pe face heirup în 2012 înainte de alegeri. Dacă le dai bani drumarilor, autostrada poate fi dată gata în 6 luni.

Pe Valea Oltului, adică de la Piteşti la Sibiu şi pe Comarnic-Braşov nu vom construi mare lucru prea curând pentru că nu avem 6 miliarde de euro. Atât costă cele două la un loc. Concesionari serioşi nu vin pentru că au văzut deja că e tot mai greu să îi furi pe români cu umflatul contractului după semnare. Nu ne-am făcut noi mai chibzuiţi, ci doar mai săraci.

Asta e esenţa problemei noastre de infrastructură. Lucrăm cu companii mari străine care vin aici doar cu numele şi căpuşează. Spre exe,plu, la compania americană Bechtel, filiala românească, lucrează x americani unde x=1!. Mulţi angajati sunt turci, chiar mai ieftini decât românii. Adică americanii ne arată cum fac ei autostrăzi bune din mouse, fără să vină personal aici. Le-am dat deja 1,2 miliarde de euro pentru 54 de kilometri. Deci, pentru încă un american, ar trebui să mai dăm încă un miliard? Fuck that!

Înapoi la planurile pentru 2011. Ca să vezi că se face doar o zecime din ce se promite, uite materialul similar pe care l-am făcut la sfârşitul lui 2009.

… aş face-o probabil pentru aviaţie. Deşi mi-e teamă că nu se va întâmpla prea curând pentru că mai am câte ceva de făcut la TV…

Ca să îi parafrazez pe cei de la Aeroport, care o iubesc pe Simona Ionescu, puteţi să întrebaţi, că e adevărat. Eu ador avioanele de toate felurile. Am zburat cu zeci de elicoptere şi avioane de acrobaţie până când am transpirat rece şi am căzut lat pe iarbă. Am fost şi la un pas de prăbuşire de câteva ori, dar niciodată nu am simţit sfârşitul aproape.

“Aviaţia dă senzaţia”, spune o vorbă mai veche din domeniu, iar mie îmi dă furnicături ca la prima vedere. Ca să vedeţi până unde duce afecţiunea mea pentru avioane, vă arăt reportajul de ieri, despre degivrarea aeronavelor pe timp de iarnă la aeroportul Henri Coandă.

Eu văd afecţiune în toată agitaţia controlată din jurul unui avion care se pregăteşte de zbor. Ţie cum ţi se pare?

Pe ce site-uri îmi pierd vremea timpul liber zilele astea:

Ascult muzică într-o frenezie pe www.last.fm. Merge super de pe site, dar mi-am instalat şi o aplicaţie specială de mobil – Mobbler. Îi dai la Tag – Christmas spre exemplu şi ai muzică superbă pentru adormit bradul. Eu am trecut între timp la un tag numit – progressive trance.

După ce am desfăcut (pentru testare evident) (mai mult…)

Ia uite ce am primit eu de la cea mai frumoasă femeie!

Tu ce ai primit?

Nu îmi da nici tu. Ştiu că mă apreciezi dar nu îmi da nici email-uri. Sunt la muncă în perioada asta şi nu faci decât să îmi aglomerezi telefonul şi sufletul de sentimente nepotrivite, în loc să mă bucuri.

Transmite-mi sentimentele taleprin telepatie. Sunt empatic şi le primesc garantat.

Dacă totuşi insişti, semnează-te.

Au început şi pe messenger şi pe facebook. Of!!!

https://www.vodafone.ro/personal/iphone/index.htm

Iphone4 este de acum pe abonament la Vodafone. De ce ar trebui să renunț la Blackberry pentru Iphone, mă convinge cineva? Că Nokia e de acum o poveste îngropată se pare… Iar Android încă se urneşte…

Nimeni nu suportă să i se facă morală la el acasă. Așa că înjurați cu poftă ultimul meu editorial scris pentru ProMotor.ro

Economie pentru “dummies”

Ce am înţeles eu din economia românească? Prea mulţi termeni ca „austeritate”, „recesiune”, „criză”, „deficit” şi spanac la tavă, care nu spun nimic. Hai să vă traduc pe româneşte specialitatea turcească în care ne lăfăim.

De ce suntem în rahat? Ne-am învăţat de prin 2005-2006 să consumăm mai mult decât ne permitem. Adică am luat credite cu buletinul sau pentru imobiliare exagerat de scumpe când euro era ieftin. Acum nu ne mai permitem să le achităm că ne-au scăzut lefurile şi euro s-a scumpit. Unora dintre noi… Ne-am obişnuit prea repede cu binele şi am crezut că o să ţină. Băncile la fel, aşa că ne călăresc cu dobânzi şi comisioane nesimţite. (mai mult…)

Îmi taie calea fără să semnalizeze şi mă obligă să frânez violent. Îl claxonez. Pune frână brutal, ca să mă blocheze. Îmi face semn şi dă din buze că sunt b***ngiu. Îi fac semn că e nebun.

La primul semafor, se dă jos, scuipă, mă înjură cu poftă şi trage de uşă ca să… se apropie trupeşte de mine. Ţine aşadar morţiş să îmi arate că nu m-am înşelat când am crezut că e scrântit.

Sunt tentat să dau curs dorinţelor sale de descărcare fizică. Adrenalina transpira şi pe mine, iar “oleacî di batai mai ştim şî noi”. Mă abţin cu greu. Prefer să îi fac poze. Urmează o reclamaţie la firma de taximetrie şi una la poliţie.

O emisiune pe care trebuie să o vadă orice împrumutat al băncilor din România. Preşedintele ANPC mă încântă când mă amăgeşte că are curaj. Bancherul mă taie în carne vie cu sinceritatea.