Categoria: Comentarii & discuţii

Pe 6 martie fac 30 de ani. Ca să preîntâmpinăm o criză prematură a vieții de mijloc, asumați-vă după dorință și putință câte ceva din listă. Evitați să fiți exagerat de creativi. Primesc prea multe cadouri nereușite din prea multă bunăvoință. Multe sunt cam scumpe și săriți peste ele. Am făcut o pagină specială, la acest link.

…și cum vom mai pierde cel puțin un miliard. Asta e povestea noastră cu fondurile europene. Grosul, pentru infrastructură.

Continuare a editorialului de aici…

Sunt multe acronime greu de reținut în domeniu. Cele mai importante sunt ISPA sau POS-T. Adică programul operațional sectorial pentru transporturi. Sunt peste cinci miliarde de euro de luat gratis de la Bruxelles pentru autostrăzi, drumuri, poduri, tuneluri, calea ferată. Dar sunt și câteva reguli. Regulile spun că nu poți lua banii decât dacă faci eforturi serioase și vizibile. Serioase înseamnă că nu îi furi cu japca, vizibile că te ții serios de treabă. Noi nu și nu…
De la integrarea în UE ar fi trebuit spre exemplu să depunem proiecte. Adică să le spunem europenilor cam ce am vrea să facem cu banii pe care ni-i oferă, nu ca să îi ajungem din urmă, ci ca măcar să poată ajunge ei la noi pe asfalt fără gropi și semafoare. Adică măcar pe o autostradă. Au trecut chiar și peste jignirea cu Autostrada Transilvania unde le dăm miliarde americanilor pentru o autostrada neconectată la rețeaua europeana și ne-au acordat miliarde pentru Coridorul IV, adică pentru Nădlac-Constanța.
Ca să depui proiecte îți trebuie însă o echipă de oameni verificați și acreditați de Comisia Europeană. Îi spune Autoritate de Management. La Ministerul Transporturilor acest birou funcționează abia din 2009 foarte timid, adică a întârziat doi ani. În 2010 nu a apucat să facă mai nimic, adică a depus proiecte pentru cel mult 1% din fondurile alocate. În 2011 rupem recordul și ajungem la 25%, pe hârtie. Nu e nici o problemă, mai avem încă doi ani pentru restul de 75%.
Primul impuls e să îl înjuri pe (mai mult…)

Vreo patru tone de bani adică 200 de milioane de euro în bancnote de 50 de euro. 200 de milioane de euro care pot plăti câte un prânz copios la restaurant pentru fiecare român.

Atât s-au pierdut în modul silenţios de prin octombrie încoace pe şantierele de drumuri ale patriei. Suficient cât pentru o autostradă de 50 de kilometri făcută de la zero între Bucureşti şi Ploieşti, destul pentru toate mamele în concediu maternal… Destul cât să mă înfurie pe impotenţa mamelucilor care i-au pierdut.

Vorbim despre fonduri europene ISPA, adică de preaderare. Preaderare, adică bani disponibili înainte să ajungem noi în UE la 1 ianuarie 2007. Termenul limită era aşadar acum patru ani cu o perioadă de graţie de încă trei ani!! După şapte, opt ani în care ne-am bătut joc de timp, Europa a spus săptămânile trecute “stop joc” şi nu mai achită facturile. Grosul banilor pierduţi sunt pe vreo două drumuri naţionale şi calea ferata de la Bucureşti la Constanţa.

De unde credeţi că va fi acoperită gaura? (mai mult…)

Eva Maria a fost diagnosticată cu LEUCEMIE ACUTĂ LIMFOBLASTICA tip L1 în urmă cu două săptămâni. Părinţii au început o cursă contra cronometru. Strâng 60.000 de euro pentru a o duce la tratament, în străinătate. Află cum o poţi ajuta citind acest reportaj. Intrând pe pagina de FACEBOOK a ziarului Gandul poţi sa le transmiţi şi prietenilor tăi rugămintea EVEI. ÎMPREUNĂ PUTEM ÎNCERCA SĂ O AJUTĂM SĂ TRĂIASCĂ

“Mă numesc EVA MARIA şi am 4 ani. Sunt o fetiţă blondă cu ochii ca murele şi sunt foarte veselă. Primele trei aniversări le-am trăit împreună cu cei care mă iubesc: mama, tata, Radu – fratele meu, şi cu bunicii. Pe 27 ianuarie, am împlinit 4 ani, dar cei care sunt acum cu mine sunt oameni necunoscuţi. Sunt îmbrăcaţi în halate albe şi vorbesc despre mine cu nişte cuvinte pe care nu le înţeleg. Lângă mine sunt şi mama, şi tata. Mă privesc cu dragoste, mă răsfaţă, parcă mai mult ca de obicei, dar şi ei vorbesc despre ceva ce nu înţeleg – spun că sunt grav bolnavă. LEUCEMIE ACUTĂ LIMFOBLASTICĂ tip L1 – acesta este diagnosticul meu”, aşa începe povestea Evei, spusă pe site-ul în care părinţii ei cer ajutor pentru ca fiica lor să poată să trăiască.

Părinţii ei, Alexandra şi Cezar Grigorescu, au aflat, în urmă cu două săptămâni, că micuţa lor Eva Maria are leucemie. Viaţa tinerei familii s-a schimbat total.

MAI MULT DESPRE CAMPANIA GÂNDUL AICI.

Vom fi şapte miliarde anul acesta. Ia aminte:

Îi spun “Bun venit!” pe blogul meu amicului și colegului Cătălin Bălan. Un personaj complicat dar sigur inteligent și foarte bine informat. Mai ales pe domeniul carburanților. Așa că este onoarea mea să îi postez prima încercare de blogger ca invitat pe www.buhnici.ro. Citiți rândurile care urmează, așa cum spune și el, cu mintea deschisă și veți înțelege mai mult.

De ce tin cu petrolistii cand vine vorba de pretul benzinei?
de Cătălin Bălan

Am masina. Conduc si inghit in sec cand vad ca un drum Bucuresti-Galati ma costa 100 de lei in 2008, iar acum ma costa 170 de lei. Deci dispare premisa partizanatului si a descendentei din familia patricienilor. Cu toate astea sunt cateva argumente economice care ma fac sa simpatizez cu tabara adversa. (mai mult…)

”Nu cumpărăm carburanţi trei zile şi o să scadă preţul. Alimentăm câte doi litri, plătim cu mărunţiş şi îi îngenunchem.” Sună cunoscut? Au trecut deja câteva zeci de astfel de proteste şi nici un semn de scădere a preţului. Nici o staţie închisă, nici un frison pentru petrolişti. Ba mai mult se prefigurează noi scumpiri. Aşadar câinii latră, ursul merge…

De ce nu funcţionează acest gen de protest la noi? Nu o să intru în prea multă economie, însă cred că e simplu de înţeles că proteste punctuale în câteva staţii dintr-o reţea de câteva sute nu vor face decât să gâdile mamutul. Plata cu mărunţiş va îngreuna sacul cu bani şi munca celor de la firma care adună încasările. Două, trei zile şi atât…

Aşadar totul nu este decât o lamentare televizată, care a ajuns să se repete suficient de des încât nu mai este interesantă decât ocazional pentru un program de ştiri naţionale. De acum frunţile se încruntă, iar cei mai bătăioşi se înfurie pe cel care scrie. Şi nici măcar nu am emanat vreo opinie încă. Doar am subliniat pe scurt situaţia. Să vedeţi ce nervi vă provoc acum…

Adevărul este că nu suntem pregătiţi pentru (mai mult…)

După zeci și sute de comentarii la Cum am înfuriat un manelist… iată răspunsul la Tu știi cu cine te pui, mă?

Te pui cu un român sătul să îndure prostia și tupeul prostiei. Și aș putea continua cu povești nesfârșite… Munca de teren mă pune de prea multe ori pe traiectoria frontală a cretinilor până când am ajuns să le intuiesc reacțiile și am învățat antidotul rapid. Atât m-a dus capul să îi zic atunci. Am făcut-o reflex, ca să îl forțez să facă pasul înapoi fără să trebuiască să ne încingem. Și a funcționat, pentru că el la genul acesta de discurs percutează. Atât m-a dus capul.

Dar tot nu știu de ce (mai mult…)

Nu ştiu de unde ştie YouTube că sunt reporter, dar m-a şi pus într-un top. Cică sunt pe locul 65 pentru conţinutul postat şi numărul de vizionări. Uite cum stârneşti o pasiune şi nu ştiii unde ajungi. Folosesc YouTube pentru a posta video despre maşini şi alte întâmplări, pe care apoi să îl adaug în postări, însă am ajuns să privesc cu atenţie la traficul de vizionări generat de canalul gbuhnici de pe YouTube. Am strând acolo zeci de comentarii spre exemplu, pe care le aşteptam de fapt aici pe blog. Se pare că felul în care privim la internet şi conţinut se schimbă sub ochii noştri.

Propun să dezbatem asiduu geneza și înțelesurile expresiei sinonime cu șmecheria: “Tu știi cu cine te pui, mă!” Cine reușește să îmi explice folosul ei în postarea de mai devreme – Cum am înfuriat un manelist coclit, duminică dimineaţa, primește un premiu.

Un tricou polo branduit www.buhnici.ro :)) Tot stă prin dulap. E nepurtat…