Automobilul proprietate personală nu mai este deja o afacere sau un lux pentru românul simplu dar se pregăteşte să devină o povară imposibilă. Dincolo de paguba devalorizării, totul pare construit în societatea noastră pentru a­-l devaliza pe proprietarul maşinii. Totul costă nesimţit de mult şi se scumpeşte în permanenţă. De la ulei, filtre, reparaţii la anvelope, parbrize sau antigel.

După ce adună la sfârşitul lunii toate cheltuielile cu asigurări, combustibil ori spălat, mulţi dintre noi îşi pun mâinile în cap şi îşi dau seama că nu fac decât să muncească pentru a lega un salariu de celălalt fără să mai apuce să facă vreo extravaganţă cum ar fi o călătorie sau o ieşire la restaurant cu prietenii.

Dacă toate acestea nu erau de ajuns, acum trebuie să tractăm cu automobilul personal şi criza. TVA-ul adaugă 5% la toată cheltuiala la pompă sau în service dar nu ne lasă nici poliţele de asigurare pe loc. Asiguratorii care coboară din limuzine în faţa televiziunilor de ştiri ne pun în gardă cu lacrimi de crocodil în colţul ochilor că ei nu mai pot pierde încă 35 de milioane de euro din cauza TVA. Deşi poliţele RCA sau casco nu conţin taxa pe valoare adăugată.

Nu vă porniţi, ştiu că toate facturile din service vin cu TVA-ul crescut, dar poliţa aceea nu acoperă 100% cheltuieli cu TVA. Tot din buzunarul asiguraţilor se plătesc şi… mai mult pe ProMotor.ro

- Maşinile sport

Sunt oricând o idee bună dacă eşti tânăr la trup şi suflet, dar ai şi banii să le întreţii. Sunt maşini de timp liber care nu au ce căuta în traficul urban, unde le uzezi înainte de vreme. Adică rămân mai degrabă “a doua” maşină.

- Clasa mare (E-Klasse, Seria5, Audi A6).

Nu o să vezi tineri în tricou conducând aşa ceva în occident. Sunt, în general, maşini de profesionişti. Avocaţi, doctori, notari, manageri. Sunt maşini de statut, care arată că omul acela a făcut şi susţine o carieră îndelungată şi serioasă.

Uneori sunt conduse chiar şi ele cu şofer angajat. Nu fac slalom în trafic şi nu dau flash-uri, nu se grăbesc decât rareori şi au itinerariul planificat după o agendă strictă.

- Limuzinele spun ceva deosebit despre proprietar.

În mod normal, acestea sunt maşini de statut, care se folosesc după un anume ritual… mai mult pe ProMotor.ro

A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta… da, ati ghicit!… lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru.
Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate ere o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important – insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant era multumit cu munca lui, iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.

Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti, care l-a intrebat prietenos:
- Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza!
- Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna, insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu, un biet lustragiu! Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fi luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc!
Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele…
Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru început folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune… “Time is money!” A inceput sa socializeze mai putin cu acestia – criza e criza, nu mai e timp de smalltalk!
Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala. Asa ca incetul cu incetul clientii cei mai fideli, carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului, au inceput sa se rareasca.
Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
“Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara…” Morala? O trageti… pardon, o traiti singuri!

Iata si un extras din newlstterul Sensart (http://www.newsletter.sensart.ro)
Paul Lafargue scria despre criza inca de acum 128 de ani, in cartea sa Le droit a la paresse (Dreptul la lene). Este o carte scrisa in 1880 si e mai actuala ca oricand! Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt pe scurt urmatoarele:
1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere “ideologic” de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni “motivati” care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere, caci astfel nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine…
2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam.
3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam – muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.
4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpere – dar spirala infernala continua: ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si… sa consumam mai mult!
5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/ serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor !
6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari, caci cine intra in cercul lor iese greu.
7. La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.
Ei, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment! E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea – iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Doar ca nu ar mai castiga atat de mult patronii…
Parca nu e absurd ce spune omul asta. Si o spunea acum 128 de ani!!!

Trebuie neapărat să îmi placă. Este prima regula şi cea mai importantă pe care o aplic atunci când îmi aleg maşina. Ce urmează apoi devine un război între dorinţă şi putinţă în care arbitrează necesităţile reale.

Şi da, trebuie neapărat să fie frumoasă ca să te reprezinte. E o decizie subiectivă, pentru că suntem cu toţii diferiţi, ca să parafrazez o reclamă la mobilă. E şi normal, pentru că nici sub comunism nu suportam toţi să avem Dacia 1310TX.

Tata, spre exemplu a dat prin 1987 economiile familiei pe un Volkswagen 1600 roşu, care făcea pană cel puţin o dată la fiecare drum către mare sau la ţară. Avea 22 de ani la achiziţie dar arăta superb.

Însă a fost şi el nevoit să renunţe la frumoasa catastrofă mecanică şi să cumpere ce era şi util şi disponibil. Adică şi-a luat şi el Dacii pentru următorii 30 de ani.

Nu spun să ne luăm toţi Sandero de 50 de cai putere, cum spunea unul dintre cititori, deşi sunt decizia economică cea mai rentabilă. În nici un caz, însă, cea mai scumpă maşină pe care o poţi achita cu un credit baban. De fapt, nu trebuie să pleci deloc de la bani. Deşi pare ilogic. Nu propovăduiesc credinţa în maşina unică, ci în maşina care ţi se potriveşte. Indiferent de marcă.

Mai întâi trebuie să ştii exact ce vei face cu automobilul proprietate personală.

Să o luăm cu liniuţă: mai mult pe ProMotor.ro

Muierile acelea plictisite care rag în microfonul “hipermarchetului” sintetizează remarcabil esenţa sentimentelor profunde ale mărcii Carrefour şi o transmit clientului sprecum prinosul de sentimente neţărmurite ale cetăţenilor către cel mai iubit fiu şi tovarăş. Nu îţi trebuie mai multă sensibilitate decât resimte vaca în momentul când ciurdarul a pus biciul pe ea. Ho, vită, din cumpărat! Marş afară urgent din magazin că ne încurci. Vrem să plecăm acasă mai repede. Poţi să vii cu bani la tocat şi mâine.

Să te ferească Dumnezeu să cauţi intrarea la 21.30 pe 12 iunie la Carrefour Ploieşti. Un băietan de ispravă de la pază, îmbrăcat în bermude, trage stingătorul în faţa uşii automate fix în faţa clienţilor. Se întoarce repede pe călcâie, ca să nu dea ochi cu animalele cărora le-a pus stavilă. Nu de alta, dar e plictisit să dea explicaţii fraierilor despre consemnele lui de dispozitiv, adică despre faptul că şăfuţu’ lui dă tură’ a luat o decizie strategică. A lăsat dechisă doar uşa automată alăturată, dacă te prinzi. Dacă nu, un fraier mai puţin de fugărit pe la ora 21.58.

Cumpărături alerte pe ritmul muzicii emisă din ţignalul unei fiinţişoare care nu ştie că “pedala”, adică accentul nu se pune decât pe un singur cuvânt din frază. De pe la 21.50 ne spune că “Stimaţi clienţi, vă anunţăm că magazinul s-a ÎNCHIS! Mulţuindu-vă pentru alegerea făcută, vă rugăm să vă îndreptaţi către casele de MAAARCAT!” Îi simţi greaţa accentuată de volumul ireal al difuzoarelor.

Începe goana către casa de marcat. Te aşezi la rând, iar după alte 3 minute cronometrate vânzătoarea ia decizia că nu exişti. Îi transmite clientului din faţa ta că e ultimul căruia îi face serviciul de a-i lua banii. Omul îţi transmite cu un richtus pe figură, fericit că nu lui i se aplică decizia. Tu rămâi interzis. După un schimb rapid de replici, fiinţa frustrată de la casă te convinge că nu te va servi. Vezi pe chipul ei antrenamentul de gherilă şi rezistenţa la bun simţ. Este pregătită să te sfideze cu foarte mult calm.

Încă trei casiere închid exact în faţa ta, după care rămâi pierdut. Din zecile de case, nu mai există decât una cu becul aprins în capătul celălalt. Fuga, fuga! Apoi caută ieşirea.

Revii în capătul pe unde ai intrat. Şi a doua uşă e de acum încuiată. Băietanii de la pază ridică din umeri şi te trimit pe la cealaltă intrare, că aici au închis. Incredibil. Se repetă schimbul de replici de la casă, fără succes. Speri că un reproş pentru sfidarea clientului şi bătaia de joc îi va reseta. Nici măcar ameninţarea cu o reclamaţie nu îi clinteşte. Evident şi angajata de la recepţie te ignoră. Se uită mută la tine şi aşteaptă să cedezi. Ei au închis. Marş prin capătul celălalt.

După ce faci din nou turul dus-întors ca să ajungi la maşina parcată evident în capătul opus îţi promiţi din nou că nu te mai laşi umilit şi data viitoare. Slavă Domnului pentru capitalism şi concurenţă. Oricum cerealele voastre sunt mai degrabă furaje pentru porci, iar apa plată are un sortiment a cărui varietate fluctuează după gustul tipului de la aprovizionare.

Şi încă nu m-am pornit. Pe tine ce te frustrează la Carrefour?

Mi-am recâştigat câteva ore pe săptămână din infimul timp liber personal de când merg cu scuterul prin traficul bucureştean. Distanţele şi timpul parcă se scurtează la jumătate, în timp ce realimentarea cu cei şapte litri de benzină cam o dată pe săptămână a ajuns o problemă absolut secundară.

Plimbările acestea sunt însă o chestiune de curaj, în fiecare zi, fără excepţie. Din momentul în care ieşi pe stradă, creierul ţi se activează, mintea şi simţurile se ascut, paranoia se declanşează. Glandele suprarenale “pun contactul” şi sunt gata pentru un jet de adrenalină în circuitul sanguin.

Toate acestea pentru o banală… mai mult pe ProMotor.ro

From: Cezar
Subject: Probleme cu jocurile on-line [Mesaj de pe www.buhnici.ro]

Buna ziua,
acum vreo 6 luni m-am inscris si eu pe www.kingsage.ro, un joc de strategie online. Ca sa poti avea diverse beneficii (vederea in format mai bun a hartii, diverse beneficii privind constructiile) trebuie sa ai cont premium. In ce consta acest cont premium? Trebuie sa achiti o taxa in valoare de 2 euro pentru a beneficia de 12 premium. Pentru utilizarea contului premium 7 zile ai nevoie de 8 premium, pentru 14 zile ai nevoie de 15
premium, iar pentru 90 de zile ai nevoie de 75 preium. Daca facem un calcul estimativ pentru intreg anul ai aveaq nevoie de 300 premium, ceea ce inseamna 50 euro. Avand in vedere ca pe joc sunt inregistrati la ora actuala 6545 de jucatori si luandu-i in considerare pe cei care de-a lungul timpului (jocul a inceput in aprilie 2009), realizam ca pentru a beneficia de aceste beneficii, jucatorii achita intr-un an de zile foarte multi bani. Jocul este adus in Romania (alaturi de alte jocuri, printre care amintesc: Triburile, Ikariam, Gladiatus etc.) de o societate germana, care banuiesc ca are la noi in tara o reprezentanta, pentru ca administratorii jocului sunt
romani.

Problema ete ca pe acest joc se incalca foarte multe regului si nimeni nu ia nici o masura. Multi jucatori sunt banati pe o perioada scurta de timp (1-2 saptamani) sau pe termen lung (pana la data de 01.01.2029) fara motiv, numai pentru a crea niste avantaje altor jucatori. Se vehiculeaza zvonuri conform carora administratorii primesc bani de la jucatori pentru a lua aceste decizii. In regulamentul jocului se spune ca un jucator nu poate
avea decat un cont, insa aceasta regula este incalcata de foarte multi jucatori tot cu buna stiinta a administratorilor. Au fost trimise mesaje de catre foarte multi jucatori si la firma din Germania, insa ori cei de acolo nu au vrut sa se implice, or cei de aici nu au vrut sa ia masurile care trebuie. Am inteles de la mai multi jucatori, nu numai aici ar fii problema, ci si pe alte jocuri asemanatoare. Chiar exista o persoana (care
a jucat Triburile) care strange dovezi pentru a da in judecata societatea care detine drepturile acestui joc.
E pacat pentru ca multi oameni dau bani pentru a juca acest joc si nu sunt lasati.
Poate ne puteti ajuta sa oprim bataia asta de joc.
Va multumesc.

Răspuns:Şi totuşi,

Nu mai bine faci altceva în timpul acela? Să citeşti o carte, să întreţii relaţii interumane… etc.

Cu ce te alegi de pe urma jocului acela?

Eu nu le înţeleg rostul.

George

Poate mă lămureşte cineva cât de importantă este problema asta, că eu nu mă prind.

Când cei de la Dacia declanșează o campania de promovare, o lansare de produs, nu se adresează unui singur conducător auto, posibil client. Dacia vorbește deodată cu milioane de cetățeni disciplinați. Dacia nu vinde mașini, ci soluții naționale. De parcă suntem cu toții soldați, iar Dacia ne călăuzește pe câmpul de luptă unde va declanșa o ofensivă strategică pe tărâmul necunoscut al noroiului și asfaltului ciuruit.

„Operațiunea” – un cuvânt perimat de publicitatea debitată din mințile infantile ale unor creativi/multiplicatori de clișee a ajuns la fel de ieftin precum “savoare”, “incredibil”, “noul” și mă duce mai degrabă cu gândul la o plictiseală generalizată cu lait-motiv. Consilierii de vânzări din rețeaua Dacia sunt chemați la muncă în week-end și pun pariu că s-au bucurat nevoie mare că trebuie să își toace răbdarea în loc să râgâie după mici și bere.

Au însă un motiv. Sunt Porți Deschise la Dacia. Fix între 15 și 18 aprilie, numai între orele 9 și 19. Adică stai, în restul anului sunt închise? Reprezentanțele Dacia au ajuns de o importanță strategică și istorică atât de însemnate, precum… mai mult pe ProMotor.ro

Pentru pasionaţii de aviaţie sunt zilele unor premiere ciudat de interesante. Nu trebuie decât să cauţi pe internet un site care oferă imagini radar de deasupra Europei. E pustiu! Prin comparaţie, într-o zi normală, pe continentul nostru se desfăşoară zilnic peste 28.000 de curse comerciale, iar cerul pare o broderie de trasee. Miile de avioane şi milioanele de călători pun în mişcare industrii într-o economie, care funcţionează după ora exactă.

Este erupţia aceasta o premieră? În nici un caz. Erupţia devastatoare… mai mult pe ProMotor.ro