Cu trei zile înainte de alegeri le spuneam colegilor: “Să vedeţi ce iese la Ştefăneşti!” Nu aveam vreo informaţie dintr-o sursă secretă ori vreun presentiment de “Mama Omida”. La Ştefăneşti pur şi simplu aşa se întâmplă la fiecare tur al alegerilor. În 2004 i-am filmat pe PSD-işti (a se citi ceata primarului de pe atunci Anghel Rababoc) împărţind miei susţinătorilor. Am luat şi eu miel după ce am făcut pe ţăranul, nu că mi-ar fi fost prea greu. De data asta a fost mai palpitant ca niciodată din câteva motive, iar eu am fost din nou acolo. Nu să vă spun ce aţi văzut deja la TV, ci cum văd eu circul lor electoral. Să vă povestesc.

Acum vreo lună, primarul aflat în funcţie de 21 de ani, Anghel Rababoc a ieşit subit din PSD şi a intrat în PNG. A trecut de iure, pentru că de facto era deja omul lui Gigi Becali. Cu ajutorul său, Becali a cumpărat în ultimii zece ani sute de hectare de la ţăranii din Ştefăneşti, prin metode uneori brutale. Cei care n-au acceptat banii (la început se primeau 10 milioane de lei vechi pe hectar) nu au primit actel de la primărie. Între timp, Ştefăneştiul a rămas o mare ţigănie, cu sau fără apropo la etnia care tinde să devină majoritară în comună. Fără apă curentă, canalizare, gaze la numai câţiva kilometri de Pipera şi Bucureşti. Evul Mediu, nu altceva. Oamenii nu îşi dau seama că toţi se luptă se la ia voturile, doar pentru a ajunge la pâine şi cuţit, adică acolo unde se aranjează hârtiile şi actele de proprietate ale parcelelor care încă mai pot fi furate. Nu întâmplător toate câmpurile aflate lângă centura Bucureştiului stau necultivate. Pârloage pline gunoaie pecare nici măcar vitele sau oile nu mai ajuns să pască, pentru că au fost mâncate de mult.

Să revenim la alegeri. PSD s-a orientat rapid către un om din sat, de etnie. Aurel Pârvu şi au început campania. Până la alegeri s-au ţinut cel puţin zece concerte cu binefaceri etc. Ţăranii erau mai mult la chef decât pe acasă. Toată lumea se bate pe voturile lor, într-un sat unde sărăcia stă pe stradă în pielea goală, dar terenurile sevând mai bine ca aurul.

Pe 1 iunie, PNG şi PSD şi-au încordat muşchii bine de tot, la propriu şi la figurat. PSD a scos oamenii la secţia de votare de la 2 dimineaţa şi le-a promis acte pentru terenurile de sub case (cei mai mulţi rromi şi-au construit casele ilegal, pe terenurile comunei), apă, canal şi gaze plus facturile plătitepe 3 ani în avans. PNG a mers pe o soluţie pragmatică. Între 300 şi 500 de euro pe vot dovedit cu poză sau martor în cabină. Aşa se explică de ce sute de oameni au votat câte doi în cabină. Rudele mai puternice în braţ şi-au obligat soţiile, fraţii, bunii, părinţii să voteze chiar cu cine trebuie sub ochii comisiei, a mascaţilor. Toţi observatorii independenţi au plecat de bună voie, iar în secţie au rămas reprezentanţi ai celor două partide (plus câţiva sateliţi mici) care s-au îngrijit ca ai lor să voteze în linişte.

Afară, cei care nu apucasră să voteze, se călcau în picioare. S-au făcut două cozi. A penegiştilor şi a pesediştilor. Am văzut un bătrânel scos în şuturi de la coada pesdistă doar pentru că unul dintre vecini l-a acuzat că votează cu tabăra cealaltă.

Înfiorător entimentul de ceată şi omerta dusă la rang de religie. Nici una dintre părţi nu este dispusă să rupă tăcerea şi să demaşte furtul în speranţa că “al nostru” o să ne rezolve problema şi după aceea poate să fure, dar să trăim şi noi pe lângă el. La Ştefăneşti democraţia s-a vândut, iar civilizaţia nu a trăit niciodată. Tot ce contează este lupta dintre tabere şi cricul la care tot satul asistă şi participă activ.

Aurel Pârvu a câştigat în final, însă votarea nu are nici un fel de valoare democratică din punctul meu de vedere. Imaginile stau dovadă.

La final un test de cultură generală. Cine credeţi că sunt cei trei musculoşi?

Variante de răspuns:

A. votanţi

B. investitori într-o sală de forţă la Ştefăneşti

C. gărzile de corp ale lui Gigi Becali, trimise să urmărească votul